Desi pare de domeniul SF, inteligenta artificiala este o notiune care a aparut inca din antichitate. In mitologia greaca, de exemplu, se vorbeste despre creatiile mecanice ale zeului Hefaistos. In folclorul evreu, golemii sunt fiinte antropomorfice animate, create din lut. Chiar si monstrul doctorului Frankenstein, personajul principal al povestirii lui Mary Shelley, face referire la ideea de inteligenta artificiala, creata de om. Istoria inteligentei artificiale asa cum este ea perceputa in ziua de astazi – tehnologie care gandeste ca un om – incepe, insa, in a doua parte a secolului trecut. Odata cu inventia computerului digital in anii ‘40, ideea constructiei unei minti artificiale, electronice, a prins tot mai mult contur. Bazele cercetarii Inteligentei Artificiale, ca domeniu de cercetare, au fost puse in vara anului 1956, in timpul unui workshop la colegiul american Dartmouth. Ray Solomonoff, Marvin Minsky, si John McCarthy sunt cei trei cercetatori care au participat si au coordonat toate lucrarile workshopului in cadrul caruia, pe parcursul a aproape 6 saptamani, s-au trasat liniile care vor calauzi cercetarile in domeniul AI pentru urmatoarele decenii. La inceputul anilor ‘70, cercetarea Inteligentei Artificiale a intrat intr-un con de umbra. Asta s-a intamplat in principal din cauza faptului ca cercetatorii – si finantatorii lor, in mare masura – au realizat limitele tehnologice ale vremurilor respective. La inceputul anilor ‘80, interesul pentru AI a revenit, la fel si fondurile pentru cercetare. Mai recent, investitiile si interesul in Inteligenta Artificiala au atins apogeul in primii ani ai secolului 21 si continua si astazi, sustinute de evolutia progresiva a puterii de calcul si de tehnologie.